Nașterea unui copil va lăsa urme adânci asupra psihicului unei femei, indiferent de cât de grea sau ușoară va fi această experiență. Două nașteri vor fi probabil cele mai curajoase două lucruri pe care le poate face o femeie ce a avut o primă naștere traumatizantă. Dacă ai trecut deja prin asta, știi la ce mă refer. Dacă urmează să aduci pe lume un copil, vreau doar să îți spun că niciun articol și nicio carte nu te poate pregăti pentru ceea ce urmează să simți.
Începem articolul cu o concluzie? Mai exact un mesaj special pentru mamele care citesc acest articol și încă îl mai au pe bebe în burtică. Nu va fi ușor. Lucrurile însă vor avea din nou sens după un timp pentru că, ești mai puternică decât crezi! Cred că te vor ajuta și informațiile de aici.
Povestim acum despre Anna, o mamă de 30 de ani care confirmă vorbele de mai sus
Această mamă a avut două experiențe de nașteri complet diferite. Cu toate acestea, ea spune că nu ar schimba nimic. Totul s-a terminat cu bine și asta chiar este tot ceea ce contează. Povestea ei începe așa:
” Prima mea naștere a fost complet diferită de cea de a doua. Perioada de după naștere a fost și ea complet diferită. Privind în urmă, mi se pare că nimic nu a fost la fel. Să vă povestesc puțin despre prima sarcină. Aveam deja dureri de travaliu de mai bine de 40 de ore. Mi-am dorit să nasc la o clinică privată și mare parte din perioada travaliului am petrecut-o acolo. Spun o mare parte din travaliu pentru că în final, am fost transportată la un spital de stat, unde am și născut.
După anestezia epidurală și multe complicații, fetița mea a venit pe lume
Imediat după ne-au separat. Eu am intrat direct în sala de operații, ea a fost dus în zona pentru nou-născuți. Am avut nevoie de 2 transfuzii de sânge pentru a compensa sângele pierdut la naștere. Bebelușa mea era bine, era sănătoasă. Medicii m-au cusut, m-au pus cât de cât pe picioare și apoi ne-au trimis acasă.
Am luat permanent calmante. Nu reușeam să stau întinsă pe pat, era extrem de dureros să mă întind. Nici nu puteam să mă gândesc cum se simte să mă ridic din pat. Am dormit în șezut, pe canapeaua din living. Am dormit așa atât de mult timp încât îmi era dor de patul meu.
Singura satisfacție pe care o aveam era că deși eram în starea asta, reușeam să îmi alăptez fetița. Corpul meu, deși era tăiat, vânăt și încă în perioada de recuperare, reușea să facă ceea ce trebuie ca să îmi hrănesc copilul.
În timpul nașterii corpul meu s-a rupt pur și simplu
Am avut nevoie de operație pentru a pune la loc mușchii și pielea. Mi se părea atunci că acele tăieturi nu se vor mai vindeca niciodată. Aceasta însă nu era singura problemă. Lipa de somn a devenit repede o problemă serioasă. Cu timpul însă am reușit să îmi revin. Lucrurile au început încet încet să revină la normal. La un alt normal, bineînțeles.
După aproape doi ani, am rămas din nou însărcinată
Mi-am dorit și un al doilea copil. Îmi doream asta atât de mult încât eram pregătită să mai trec încă o dată prin toată experiența traumatizantă. Am rămas din nou însărcinată. La doi ani și jumătate de la prima naștere, eram din nou pregătită fizic și psihic să aduc pe lume un frățior pentru primul meu copil.
De data asta am făcut lucrurile diferit. Am ales să nasc într-un spital de stat. Am vrut ca măcar să fiu deja acolo în cazul în care apar complicații. Am avut un travaliu de 12 ore. Mult mai scurt față de primul. Nu am avut nevoie de anestezie epidurală. Totul a decurs cât de natural se putea. După 40 de minute din momentul declanșării nașterii, aveam bebelușul în brațe.
Da, de această dată am avut bebelușul în brațe imediat după ce l-am născut! Practic eu l-am ținut prima în brațe pentru că medicii mi-au permis să îl prind atunci când vine pe lume.
Este o amintire care nu o voi uita niciodată
L-am luat în brațe și i-am spus ” Bună iubitule!” Apoi l-am îmbrățișat și am rămas așa o perioadă bună de timp. Mi s-a părut cel mai frumos sentiment din lume. Lucrurile au continuat în aceeași notă frumoasă.
Am putut să merg singură mult mai repede, iar recuperarea mea fizică a fost una rapidă. Deși prima naștere a fost una traumatizantă, mă bucur că am avut curajul să trec din nou prin experiența nașterii. Cea de a doua naștere m-a vindecat de trauma primei nașteri. Mă bucur că am avut o a doua șansă!
Dacă și tu vrei să împărtășești cu celelalte mămici povestea de naștere, te invit să faci asta în secțiunea de comentarii sau printr-un mesaj privat pe care îl vom reposta pe pagină.
