Nașterea în sine este o amintire frumoasă și plină de emoție. Chiar dacă a fost cezariană, nu am simțit deloc dureri sau disconfort decât la câteva ore după. Dar nu despre operație e vorba în povestea mea, ci despre alăptarea bebelușului meu, despre provocările și chinurile prin care am trecut, despre momentele de fericire, dar și despre regretele că nu am făcut cum trebuia, că puteam mai bine.
Înainte să nasc, m-am uitat la filmulețe cu consultanți în alăptare, am citit cărți, materiale, de aveam senzația că imediat după naștere voi fi ca o fântână arteziană și o să-mi alăptez bebelușul până la 5 ani.
Cum a fost alăptarea imediat după naștere?
Proapăt născută, vă pot spune că mi s-a șters din creier orice informație am avut eu vreodată despre alăptare. În capul meu era o liniște totală și blank.
Am pus bebelușul la sân imediat ce mi l-a dat pe salon. Am fost în culmea extazului să simt cum o minune mică stătea la sânul meu. Toate trei zilele de spitalizare a stat mult la sân. Nu știu nici acum cât și ce a supt. Dar probabil că nu prea mult pentru că nu a luat în greutate.
Nimeni, dar nimeni din maternitate nu a venit la noi să ne învețe cum să punem copilul la sân. Fiecare făcea cum putea și cum știa. Am chemat eu pe cineva la un moment dat, o asistentă de pe neonatologie care părea mai informată, și mi-a zis că procedez corect și a plecat.
Dând timpul înapoi, nu am procedat deloc bine. Și acum când mă gândesc, mă apucă cumplite sentimente de vină, de regret, de frustrare că nu am avut mai multă minte ca să cer ajutor cui trebuie, să îmi hrănesc cum trebuie bebelușul. Și uite așa începe înlănțuirea greșelilor, una după alta, în ceea ce privește alăptarea copilului meu, toate cu legătură între ele, formând un fel de cerc vicios.
Prima greșală: hrănirea cu lingurița sau cu seringa
Auzisem că nu trebuie să îi dai bebelușului lapte cu biberonul că poate să refuze sânul apoi. În maternitate ne încurajau să îi hrănim cu lingurița, până ne vine laptele.
Metoda celor din maternitate era foarte bună, dar eu m-am chinuit teribil. Un biberon mi-ar fi ușurat mult situația, dar îmi doream foarte mult să alăptez și îmi era foarte teamă că se va obișnui cu tetina și va refuza sânul, cum se și întâmplă în multe cazuri.
Ca să fiu sigură ca mănâncă ceva, după ce stătea la sân, încercam să îi dau și eu lapte cu lingurița. Nu-mi ieșea deloc. Copilul meu nu voia cu lingurița, seringa sau cana, el voia doar la sân. Poate spuneți că nu voia pentru că era sătul. Nu era, pentru că nu lua în greutate așa cum ar fi fost normal să ia. Nici după două săptămâni, după ce am ajuns acasă, nu a luat prea mult.
A doua greșală: nu am făcut masaj sânilor în maternitate ca să pot ajuta bebelușul să sugă corect
În cea de-a treia noapte de spitalizare sânii mi s-au făcut ca două bombe. Copilul meu voia la sân, îl puneam, dar plângea. Nu mi-a trecut prin cap să pun o compresă caldă pe ei și să-i masez puțin, să stimulez cu o pompă de sân, lucruri atât de simple, dar pe care le-am uitat complet în spital.
Norocul meu a fost că a doua zi am plecat acasă, și, de cum am ajuns, am primit „ajutor informațional”, de la neamuri, să detensionez sânii și ”să îi pregătesc” pentru masa celui mic. Acasă am avut tot ce-mi trebuie și mă țineam de treabă.
Puneam comprese cu scutece cu apă fierbinte în ele și le aplicam pe sâni, apoi masaje și pompat constant să stimulez lactația. Cu pompa nu scoteam mare lucru, ceea ce mă făcea să cred că nu aveam cine știe ce lapte. Copilul meu tot nu lua în greutate decât foarte puțin.
A treia greșală: am mâncat lactate fără să știu că aveam copil alergic la proteina laptelui de vacă
De când s-a născut, chiar din sala de operații când l-au scos, bebele meu a avut eritem alergic, adică niște pete roșii și niște bubițe. Ele s-au accentuat în cele 3 zile maternitate, dar au dispărut când am ajuns acasă. Acesta a fost primul semn că ar putea avea o predispoziție spre alergii, lucru pe care eu l-am trecut cu vederea.
Am mâncat lactate în maternitate și nu trebuia. Am mâncat și acasă deși copilul meu, am descoperit abia după 6 luni printr-un panel, avea multiple alergii la alimente printre care și la lactate.
Aveam să aflu mai târziu că cea mai mare problemă a alergiei la lactate nu erau erupțiile pe piele, ci refluxul silențios pe care îl avea și care mă ținea legată de el non-stop din cauza programului haotic de a mânca: puțin și foarte des.
Cum credeți că am aflat asta?
Citind zile întregi despre alergii, vorbind cu mame care au trecut prin asta, și căutând motive/cauze: de ce refuză copilul meu hrana solidă în diversificare, de ce suge puțin și des, de ce nici măcar cu biberonul nu poate bea lăpticul tot la o masă, ci pe bucăți, de ce urlă după ce mănâncă până reușește să eructeze (să râgâie), de ce râgâie atât de des după ce mănâncă, de ce îi apar eczeme pe față? Și lista de întrebări continuă.
Singurul medic care mi-a zis să țin regim făra ouă, lactate, nuci, chiar din prima lună a micuțului, a fost cumnata mea, medic pediatru, pe care, evident, nu am ascultat-o decât târziu, după ce reacțiile alergiilor s-au intensificat.
Pe acest subiect al alergiilor aș putea scrie multe, având în vedere prin câte am trecut. Important e că atunci când am hotărât să țin regim strict cu excluderea alergenilor, copilul meu s-a transformat treptat. Refluxul s-a diminuat, a început să mănânce mai mult la o masă, și să mărească perioada de repaus între mese. Rezultatele cele mai bune au fost abia după 6 luni de regim.
A patra greșală: introducerea formulei de lapte praf în completare
Văzând că ia puțin tare în greutate de la o săptămână la alta și că al meu copil plângea la sân, am luat decizia să îi dau completare de lapte praf la o lună și jumătate de viață. Cum i-am dat, liniște totală și somn. Nu vă zic cât m-a măcinat că nu i-am dat mai devreme, că nu mi-am hrănit copilul cum trebuie, că i-a fost foame și multe alte gânduri care nici acum nu-mi dau pace.
Îl puneam să sugă întotdeauna întâi la sân și apoi îi dădeam lapte praf atât cât voia. Am greșit și aici. Nu am ales corect formula de lapte și nu am eliminat potențialii alergeni din mâncarea mea.
În loc să țin cont de eritemul lui din spital și să îi ofer lapte praf pentru alergici, parțial hidrolizat, i-am dat ce mi-a zis pediatrul (care îi cunoștea istoricul, dar…ghinion). Precizez că e vorba de alt pediatru, nu de cumnata mea pe care dacă o ascultam atunci și mă trezeam la timp, s-ar fi schimbat multe.
A cincea greșală: bebele nu se „mufa” corect pentru a suge cum trebuie
Asistenta din spital mi-a zis că suge corect, primul consultant în alăptare care a venit acasă la mine, la o săptămână de la externare, a zis la fel. Pe la 6 luni, printr-o întâmplare, dau de alt consultant în alăptare care m-a ajutat cu sfaturi bune și mi-a zis că bebele nu se atașează corect, nu ține buza de sus ca să facă vidul necesar. Am încercat tot ce mi-a zis, dar bebele tot prost a supt, „nemufându-se corespunzător” și tot nu am reușit să scot laptele praf din ecuație.
Până la 1 an, când s-a autoînțărcat, am încercat să fac tot posibilul să-l pot alăpta exclusiv. Am recurs la masaje, comprese, pompat mereu pentru stimulare (zi și noapte), folosit SNS, pastile și ceaiuri (am aflat ulterior că îi provocau reflux bebelui și am renunțat), pus des la sân. În plus a urmat o perioada în care am început să țin regim la ouă, lactate, nuci.
A șasea greșală: Am folosit protecție de silicon în alăptare
M-am întors acasă din spital cu ragade. Mă durea de mi se făcea negru în fața ochilor, de parcă leșinam, când sugea bebele. Ca să se vindece mai repede și să îl pot alăpta la sân, am folosit pe lângă creme specifice, protecții de silicon.
Nu faci ragade și nu ai nevoie de protecții dacă sânii sunt pregătiți pentru supt (comprese și masaj) și dacă copilul se mufează corect. Eu în schimb le-am folosit ceva timp, încă un motiv pentru care copilul meu nu sugea foarte bine la sân.
Cum suntem acum, după ce copilul meu a împlinit 3 ani
El e un năstrușnic sănătos care, după un regim riguros, a reușit să învingă lupta cu alergiile.
Eu am scris aceste rânduri pentru că încă mai am regrete pentru ignoranța mea, pentru faptul că nu am avut lângă mine de la început un consultant bun în alăptare. Regret că nu mi-am dat seama mai repede că al meu copil are reflux sau că e alergic.
Deși alăptarea copilului meu a fost plină de necunoscute și de peripeții, atunci când era la sân aveam senzația că sunt cea mai bună mamă. Simțeam că picăturile alea de lapte matern îi ofereau ceea ce laptele praf nu i-ar fi putut da niciodată.
Apropierea dintre noi doi, legătura care s-a format prin alăptarea lui plus toate chestiile bune din laptele matern care ajungeau la el, în corpușorul lui mititel, m-au făcut să lupt pentru a-l alăpta cum pot pentru cât mai mult timp.
Deși am făcut atâtea greșeli, am făcut și multe lucruri bune pentru copilul meu. Poate că așa e în viață. Nu trebuie să le știi chiar pe toate, dar e important să te zbați să găsești răspunsuri și soluții când instinctul tău de mamă îți spune că ceva nu e în ordine.
În final nu sunt decât o mamă obișnuită, care se străduiește să-i fie bine puiului ei.
