Să fii părinte nu e ușor, deși așa părea înainte să devii chiar tu părinte, nu? Să fii copil nu e nici asta ușor. Multe reguli de urmat, multe “NU-uri”, multe sentimente mult prea puternice de gestionat pentru un corp atât de mic. Pentru că cei mici nu vin cu “ instrucțiuni “ sau pentru că meseria de părinte este cea mai dificilă, uneori, poate de cele mai multe ori, noi, părinții, greșim.
Da, noi, părinții greșim de multe ori. Greșim față de propriul copil fără să ne dăm seama.
De câte ori ai auzit în grupul tău de prieteni părinți care să spună “ Din cauza mea a reacționat copilul așa… nu am avut răbdare să îi explic de ce nu are voie să scrie pe pereți și i-am smuls pur și simplu cariocile din mână, gest care l-a supărat foarte tare și a făcut pe loc o criză de zile mari.”
Concluzia? Copilul nu ascultă și face doar ceea ce vrea el.
Ce mulți părinți nu acceptă însă este faptul că, în timpul unui tantrum copilul nu înțelege ceea ce simte, nu înțelege ceea ce face, nu poate gândi logic, ci reacționează instinctiv. Reacțiile lui nu sunt făcute conștient.
Diferența dintre un copil care înțelege și un copil care se oprește din a face ceva greșit de frica unei pedepse este în modul în care tu, părintele, îi oferi explicații.
Să privim puțin lucrurile din punctul de vedere al copilului
Ai niște super carioci, cu super culori dar care le poți folosi doar pe o bucată de hârtie, stând cuminte pe scaun. Eventual să mai mâzgâlești și pe o hârtie mică, tu cu mânuțele atât de rapide și entuziasmate. Păi ție îți vine să le folosești peste tot, să le testezi până se termină culoarea, atât de faine sunt!
Evident, oricât de entuziasmat ar fi, copilul nu are voie să scrie pe pereți, mobilă, geam, parchet, cățel, frate sau soră mai mică. Însă această scenă nu trebuie să se termine cu un tantrum de zile mari. Diferența o vei face tu, dragă părinte care citești acum acest articol. De ce? Cum? Să spunem că, în loc să țipi la el, să îi smulgi culorile din mână sau să îl pedepsești, îi vei spune calm și ferm: acele culori se văd cel mai bine și rezistă cel mai mult pe hârtie. Îi poți chiar demonstra asta colorând împreună. Dacă vrea în continuare să deseneze pe altceva, îi vei explica, scurt și ferm că este momentul să vă jucați cu altceva.
Copiii nu au creierul suficient de dezvoltat pentru a se exprima atunci când sunt nervoși
Copiii au tantrum, plâng des, plâng mult și aparent din nimicuri. Dar pentru ei nimicurile sunt importante și plânsul îi ajută să se descarce. Problemele lor nu sunt la fel ca și ale noastre. Nici invers.
Ai auzit cu siguranță de la persoanele mai în vârstă vorbe de genul: ” Când eram de vârsta ta, părinții mei îmi dădeau câteva palme ca să mă liniștesc. ” Așa au știut ei că e bine să facă. Acum părinții nu pot face asta pentru că s-ar spune că își agresează fizic copilul.
Dar dacă nu îl lovești, doar țipi la el, să îl faci să înțeleagă?
Faptul că țipi la copil pentru el înseamnă că nu îl înțelegi și se va simți respins. El nu se va putea exprima, să îți explice ceea ce simte, ce îl deranjează și cât de tare îl deranjează așa că, se va exprima și se va descărca de această frustrare instinctiv, prin plâns și țipete.
Faptul că țipi la copil atunci când are un tantrum nu face decât să îi intensifice starea și să ajungă în punctul extrem în care nu se mai poate opri din plâns, mixul de sentimentele deja puternice fiind amplificat de țipetele tale.
Cum poți evita crizele de plâns ale copilului ?
Vorbește cu el ca și cu un adult. Respectă-i părerile, ascută-l.
Nu îl minți, nu îl păcăli.
Nu îi spune să se oprească din plâns pentru că te face de râs. El oricum nu te aude în criza lui de furie pe care o are.
Când în final după tantrum se va liniști și va auzi aceste vorbe, cum crezi că se va simți?
Neînțeles și judecat de persoana cea mai dragă lui. Se va simți neimportant și mic mic de tot, fără să înțeleagă de ce îi vorbești așa.
Nu îi spune că dacă nu se liniștește îl lași acolo, că pleci acasă fără el. Va accentua ceea ce simte deja, că emoțiile lui nu contează pentru tine, că nu îl înțelegi.
Nu îl trimite în camera lui să stea acolo până se liniștește. Ceea ce faci prin asta este de fapt să îl lași singur cu emoții lui mult prea puternice pentru un om atât de mic. Se va preface că a trecut peste, va zâmbi apoi fals, dar toate se vor transpune ulterior în comportamentul său față de tine, cu mai multe țipete, lovituri și crize de plâns.
