Și-au dorit să devină părinții, și în final au reușit, dar primul lor copil a avut probleme de sănătate și a trăit doar 6 luni. Conform statisticilor medicilor, boala de care a suferit copilul se putea repeta la o următoare sarcină în proporție de 50 %. În cazul în care ar avea fetiță, șansele ca boala să se repete erau mult mai mici. Conform cercetărilor medicale, băieții erau mai predispuși acestei afecțiuni, lucru confirmat la nașterea lui David.
Primul copil al familiei, un băiețel, s-a născut cu imunodeficiență combinată severă ( SCID ). Micuțul a luptat 6 luni cu această afecțiune, dar în cele din urmă organismul său firav a cedat. Părinții își doreau foarte mult un copil așa că, după un timp au încercat din nou. Au devenit părinții unei fetițe ce părea a fi perfect sănătoasă. Acest lucru le-a dat curaj celor doi să mai spere la încă un copil.
Femeia a rămas din nou însărcinată, de data aceasta cu un băiat
Informațiile primite de la medici s-au adeverit de această dată. Băiatul s-a născut cu o tulburare a sistemului imunitar. Altfel spus, organismul copilului nu putea să dezvolte sistem imunitar și toate bacteriile erau periculoase pentru el. Din acest motiv, boala putea fi fatală de la vârste fragede. Părinții aveau deja experiența anterioară extrem de dureroasă, așa că de această dată au decis să facă orice ca să își țină copilul în viață.
Medicii au venit cu o soluție ce a surprins foarte mult la acea vreme
Imediat după naștere bebelușul a fost pus într-un mediu perfect sterilizat a Spitalului de copii din Texas. A fost nevoie ca micuțul să locuiască aici primii ani din viață.
Au urmat o serie de investigații amănunțite pentru a se stabili dacă un transplant de măduvă osoasă îi poate salva viața copilului. Trebuia însă găsit un donator. Cea mai bună opțiune părea a fi sora sa mai mare, însă după primele verificări aceasta nu era compatibilă.
Timpul a trecut, David a crescut și părea să fie bine. A trăit mereu în mediul steril, fiind atins doar cu mănuși de părinți, asistente și medici. După ce a mai crescut, David a putut merge acasă. Acolo însă îl aștepta un balon mare sterilizat, care avea câteva găuri cu mănuși prin care părinții puteau să îl atingă. Balonul care imita forma unei încăperi avea pereții, podeaua și tavanul complet transparente. Aici băiețelul stătea mereu, jucându-se cu câteva jucării bine curățate anterior. Aici dormea, mânca, se juca. Aici stătea 24/24 h.
În anul 1977, NASA s-a implicat în acest caz și a ajutat copilul să aibă o viață puțin mai normală
NASA a construit un costum special pe dimensiunea lui David. Acest costum era inspirat de cel al astronauților și îi permitea copilului să iasă afară, să vadă lumea din jur și să se joace.
Acesta a fost momentul în care cazul său a devenit cunoscut în toată lumea, iar pozele cu în costumul de astronaut au făcut înconjurul lumii.
Cercetările medicale au continuat, în speranța că se va putea găsi o soluție de a îl ajuta pe David să trăiască fără camera dezinfectată și costumul de astronaut. Comunitatea medicala care a studiat ani la rând cazul său a ajuns la concluzia că, cele mai mari șanse se pot obține în urma transplantului de măduvă de la sora sa mai mare. Deși inițial ea nu a fost un donator compatibil, cercetările ulterioare au dovedit că ar fi totuși șanse ca transplantul să aibă succes.
Operația a avut loc, iar imediat după băiatul a primit un alt diagnostic
După intervenția medicală, băiatul a fost diagnosticat cu mononucleoză infecțioasă. Organismul său deja slăbit a mai rezistat doar 15 zile. Pe 22 februarie 1984, David Vetter a încetat din viață, după 12 ani trăiți doar în baloane și camera sterile.
În urma autopsiei, medicii au constatat că măduva surorii mai mari conținea un virus latent ce ar fi fost inofensiv pentru un om sănătos. Pentru David însă, a fost fatal. Această poveste de viață a impresionat atât de mult încât a devenit inspirație pentru realizarea a două filme: Băiatul din bula de plastic ( The boy in the plastic bubble ) și Bubble Boy ( Băiatul din Balon ).
