Dezvoltarea timpurie a copilului este foarte importantă, iar ca părinți sau viitori părinți, trebuie să ne informăm asupra acestui subiect. Procesul de învățare începe imediat după naștere și nu doar după o anumită vârstă a copilului. În primii trei ani de viață creierul copilului este ca un burete. Este perioada în care omul se dezvoltă și acumulează o foarte mare cantitate de informații.
În primii trei ani de viață se pun bazele dezvoltării emoţionale, cognitive și sociale. Iubirea, grija și atenţia pe care un copil le primeşte în această perioadă îi sunt necesare și îl influenţează pentru tot restul vieţii. Astfel că, pe lângă o dietă sănătoasă, copiii au nevoie de afecţiune și de atenţie. Au nevoie să fie motivaţi şi încurajaţi să acţioneze.
Sunt studii care demonstrează că un copil care este implicat în activități interactive, care este imbrățișat, încurajat să se exprime, stimulat vizual are şanse mai mari să îşi dezvolte complet abilităţile cognitive, emoţionale, sociale şi de limbaj care sunt vitale pentru succesul lui la şcoală, în comunitate şi pe parcursul întregii vieţi.
Experiențele timpurii și stimularea copilului modelează arhitectura creierului.
Neuroștiința susține că abilitatea de a gândi sau capacitatea de a exprima empatie și grijă față de ceilalți sunt formate în primii ani de viață. Părinții sunt foarte importanți în tot acest proces. Aceștia au rolul de a se informa pentru a putea promova dezvoltarea emoțională sănătoasă a copiilor lor.
Cum funcționează creierul copilului?
În primii trei ani de viață se întâmplă lucruri uimitoare cu organismul copilului, în special cu creierul acestuia, despre care este bine să ne informăm. Creierul copilului nostru are un număr foarte mare de neuroni pe care îi va păstra pe parcursul întregii vieți. Pe măsură ce neuronii sunt stimulați, se dezvoltă și se specializează. Neuronii sunt interconectați și organizați în sisteme funcționale, ca într-o pădure. Conexiunile cel mai des utilizate sunt consolidate și nu mai dispar.
Creierul se dezvoltă cu o viteză uimitoare în această perioadă. În fiecare secundă se formează între 700 și 1000 de noi conexiuni neuronale! Dimensiunea creierului se dublează în primul an, iar în al treilea an de viață ajunge la 85% din volumul pe care îl va avea ca adult.
Studiile certifică că moștenirea genetică nu prea ajută creierul. Conexiunile neuronale se formează prin interacțiunea dintre gene, dar cel mai mare ajutor îl primește de la părinți, în special de la mamă, preferată de obicei de copil atunci când are nevoie de confort, iubire și siguranță. Acest lucru se datorează dezvoltării unei legături puternice în timpul sarcinii.
Medicii recomandă să petrecem timp de calitate alături de copil. Recomandă să răspundem cu sensibilitate, răbdare și atenție la nevoile pe care le are. O relație sănătoasă și armonioasă între copii și părinți oferă un prim pas spre dezvoltarea încrederii în sine, echilibrul mental bun, capacitatea de a stabili și menține relații.
Bazele performanţei şcolare de mai târziu se pun în primii ani din viaţă
Numeroase studii, realizate în tări în curs de dezvoltare, atestă că programele de învățare timpurie a copilului au ca efect creşterea participării şcolare în ciclul primar şi o mai bună performanţă şcolară. Mai târziu, toate acestea cresc şansele de a obţine un job.
Cum stimulăm creierul copilului de până în 3 ani?
Copiii învaţă să se comporte imitând comportamentul persoanelor din jurul lor. Orice interacţiune a unui copil cu un adult reprezintă pentru cel mic o oportunitate de a învăţa. Pentru a-l stimula pe cel mic, venim cu câteva idei de activități.
Alegeți cărți special pentru vârsta lui și citește-i din ele.
Dacă nu are răbdare să îi citești, îi poți povesti despre imagini cu propriile tale cuvinte. Puteți comenta împreună pozele din carte. Obișnuindu-l cu lumea cărților, mai târziu, când va mai crește, va intra în rutina lui să citească singur cărți. Spre deosebire de tabletă, telefon și televizor, cărțile ajută creierul să se dezvolte armonios.
Citește despre pericolul utilizării ecranelor în dezvoltarea copiilor aici: Copiii, televizorul, tableta și telefonul. Este sau nu nocivă expunerea la aceste dispozitive?
Folosiți jucării creative în activitățile voastre.
Copilul descoperă culorile, începe să facă asocieri şi descoperă sistemul „Dacă…atunci”. Dacă ai un copil care a împlinit deja 2 ani, atunci poţi contribui la dezvoltarea sa cerebrală prin exerciţii simple. Atunci când tu faci curăţenie în casă, cel mic ar putea să îşi organizeze locul de joacă. Își poate sorta jucăriile pe categorii, pe culori sau de la mic la mare. Pe viitor, va face asta din proprie iniţiativă, totul e să ai grijă cum îi prezinţi această responsabilitate.
Nu ezita să-ți mângâi și să-ți îmbrățișezi copilul. Bebelușul percepe la nivel cerebral orice atingere, indiferent dacă e treaz sau doarme. În plus, studiile au arătat că bebelușii care nu sunt mângâiați, au creierul mai mic decât ar fi normal pentru vârsta lor. Apelează la un masaj! Îl ajuţi să îşi reducă stresul, îi transmiţi sentimentul de siguranţă emoţională şi încredere, iar copilul va creşte fericit şi calm.
Vorbeşte-i copilului tău cât mai mult.
Chiar dacă nu îți răspunde întotdeauna, copilul tău te aude, te ascultă și treptat va începe să te înţeleagă, va acumula informaţii. Dezvoltarea creierului copilului este în foarte strânsă legătură cu comunicarea dintre voi.
Cu cât vorbești mai mult cu el, cu atât copilul va comunica și el mai mult. S-au făcut experimente în care mama era rugată să comunice în anumite zile, mai mult cu al ei copil. Rezultatul a fost că micuțul comunica mult mai mult. Folosea mai multe cuvinte în zilele în care mama îi punea mai multe întrebări, discuta cu el, povesteau împreună.
Optează pentru o disciplină pozitivă! Este recomandat să îți obișnuiești copilul să respecte anumite reguli. Poți face asta adoptând reguli în funcție de fiecare vârstă în parte. Este de datoria ta ca părinte să îi explici de ce ai nevoie ca el să facă un lucru și îi prezinți apoi consecinţele alegerilor pe care le-ar putea face.
Nu îi impune, nu e de mare ajutor să fii strict, şi nu instaura ruşinea sau teama. Copilul care face anumite lucruri din teamă sau din ruşine este un copil care se va închide în sine. Va deveni timid, se va ascunde.
Surse: viatademama.ro , adevarul.ro
Citește și Învață-l pe cel mic cum să fie în siguranță acasă
