Începutul este întotdeauna dificil, indiferent de domeniu. La începutul curieratului de exemplu, nu se știa exact ce și cât se poate trimite prin poștaș. Pentru a putea stabili exact protocolul de expediere și pentru a se clarifica limitele pachetelor transportate, s-a încercat expedierea a numeroase lucruri, unele dintre ele extrem de ciudate.
Lucrurile au devenit ușor ciudate atunci când, Oficiul Poștal a acceptat să livreze pachete cu o greutate mai mare de 2 kg. Pentru că la acel moment nu era menționată o limită maximă a greutății sau dimensiunii pachetului, lumea a început să trimită practic, orice.
Printre cele mai ciudate lucruri expediate au fost: cărămizi, ouă, șerpi și … bebeluși!
Puteau fi bebelușii expediați prin curier? Practic da! Nu exista nici o regulă care să interzică acest lucru.
Nancy Pope, administrator al Muzeului Poștal din SUA, a declarat că, “ Începutul livrărilor prin poștă a fost extrem de ciudat. În primii ani a fost un adevărat haos! ”
În primii doi ani, între 1913 – 1915, un total de șapte copii au fost “ expediați “ de părinți prin Oficiul Poștal.
Deși transportul bebelușilor se făcea pe distanțe scurte, costurile pentru acest serviciu era unul ridicat. La acea vreme se spunea că, dacă un bebeluș trebuia să fie dus la o adresă mai îndepărtată prin Railway Mail, era mai ieftin pentru părinți să îl trimită cu trenul, costul biletului fiind mai mic.
În Ianuarie 1913 de exemplu, un cuplu din Ohio, SUA, avea de livrat un colet special. Cei doi au apelat la serviciul de livrare al Oficiului Poștal pentru că, aveau de trimis ceva valoros, fragil și extrem de important pentru ei: propriul copil, în vârstă de doar câteva luni.
S-a plătit taxa standard de timbru pentru “ pachet “
La taxa standard achitată s-a adăugat chiar și o asigurare de transport în valoare de 50 de dolari. Bebelușul a fost apoi predat poștașului, care a livrat “ pachetul “ la adresa destinatarului, conform instrucțiunilor primite. Livrarea specială a avut loc la casa bunicilor copilului, la o distanță de aproape 2 km.
Un alt caz cunoscut de expediere prin curierat este cel al unei fetițe de șase ani, Charlotte May Pierstorff
Părinții fetei au decis să o trimită la bunicii ei care locuiau la 120 km distanță de ei. Poștașul era un prieten al familiei, așadar a acceptat să ducă fetița la destinație cu trenul cu care se transportau și celelalte pachete. Fetiței i-a fost lipit chiar și un timbru în valoare de 52 cenți pe geacă. A fost apoi urcată în tren, lângă celelalte colete.
Oficiul Poștal nu a știut despre această livrare
La scurt timp însă, le-a fost cerută o cotație de preț pentru livrarea unui copil de 4 ani la o anumită adresă. După ce conducerea Oficiului Poștal a demarat o anchetă internă și a aflat despre “ coletul “ special în vârstă de șase ani, expedierea copiilor prin poștă, indiferent de vârstă, a fost interzisă.
Deși s-a anunțat oficial acest lucru, părinții păreau să nu fie de acord cu decizia și au continuat să își trimită copiii prin Oficiul Poștal.
Chiar și la un an de la interzicere, a avut loc cea mai lungă livrare a unui copil, la o distanță de 1200 km. Copilul trebuia să ajungă în Florida, acasă la tatăl său. Expedierea a fost făcută chiar de mama copilului!
Cât a costat livrarea? Un timbru de 15 cenți!
Abia în anul 1920, în luna iunie, au început să fie oficial respinse cererile de livrare prin poștă a copiilor. Un băiețel de 3 ani pe nume Maud a rămas în istorie ca și ultimul copil trimis prin poștă.
Dacă ți-a atras atenția această știre, o să îți placă și articolul despre cel mai tânăr parașutist din lume: A sărit din avion cu acordul părinților.
