Gabriela este una dintre mămicile curajoase care au născut acasă. Nu a născut acasă pentru că așa și-a dorit, ci pentru că nu a mai avut timp să ajungă la spital. Soțul a fost cel care a asistat-o, pe post de moașă. Mămica povestește toate detaliile despre cum a avut parte de o neașteptată naștere naturală acasă, dar și despre experiența neplăcută de la spital.
„Sunt o tânără mâmică de 31 de ani dintr-un oraș de lângă Târgoviște. Nașterea fetiței mele a fost una cu peripeții. Vreau să vă povestesc despre ea, în caz că va trece și altă femeie prin așa ceva și să știe ce să facă, să fie curajoasă.
Am fost la medicul ginecolog la sfârșitul lunii aprilie, iar doctorul mi-a zis atunci că voi naște mai devreme decât trebuie, programându-mă pentru cezariană, pe 19 iunie. Mi-a fost recomandată cezariana din cauza mai multor probleme de sănătate care nu mi-ar fi permis să nasc natural.
Pe 4 mai, cu câteva săptămâni mai devreme decât data nașterii, după ce am ieșit de la duș, am simțit de-odată cum îmi curge multă apă pe picioare. Îngrijorată, i-am spus soțului că eu cred că mi s-a rupt apa. El mi-a zis că sigur nu e asta, că poate eram eu udă de la duș și mi s-a părut. Am încercat să mă calmez până când au venit și alte semne care prevesteau o naștere iminentă. Am știut că ceva nu e în regulă de cum am văzut pe chiloți ceva gelatinos și incolor și o pată roz.
Deși aveam recomandare pentru cezariană, am avut parte de o naștere naturală acasă
Am sunat imediat pe doctorul care îmi monitoriza sarcina, iar acesta mi-a zis să ajung cât mai repede la spital. Când să ies pe ușă, au început cotracțiile.
Fiind la primul copil, nu am știut că erau contracții și m-am dus înapoi în casă, am crezut că am nevoie la baie. În timp ce stăteam la baie am văzut că sângerez și mă simțeam ca și cum copilul ar ieși afară.
Soțul a fost moașa care m-a asistat la naștere
Am strigat imediat la soțul meu și l-am rugat să mă ajute să mă ducă pe pat. Imediat după ce m-a pus pe pat a sunat la 112. După doar câteva minute bebelui i se vedea deja capul, destul de bine, până la frunte. Cu ajutorul soțului și cu indicații primite prin telefon, am născut în 5 minute o fetiță de 2,020 de kg și 45 de cm.
Nu am avut dureri foarte mari și totul a decurs foarte repede. M-am speriat când am realizat că voi naște acasă, soțul era și mai speriat decât mine. Cu toate astea, nu aveam de ales decât să ne descurcăm singuri până avea să vină ambulanța.
Cei din personalul de la spital m-au acuzat că am vrut eu să nasc acasă
Ambulanța a venit foarte repede, imediat după ce am născut. Au tăiat cordonul, au aspirat fetița, au învelit-o și ne-au luat la Spitalul Județean Târgoviște.
Experiența de la spital a fost una urâtă. M-au acuzat că mint, că nu am fost conștientă de riscuri, că eu am vrut să nasc acasă. Povestea nașterii naturale acasă a copilului meu nu părea deloc credibilă pentru cei din spital.
Nu mai zic de ce dureri a trebuit să suport când mă curățau. Durerile nașterii au fost incomparabile cu ce am simțit atunci. Degeaba spuneam că mă doare, asistentele erau insensibile la vorbele mele, relatează Totul despre Mame.
Nici asistenta de la neonatologie nu a fost mai drăguță. Se comporta și vorbea urât cu noi. Deși era treaba ei, ne punea pe noi să hrănim copiii noaptea la incubator, spunându-ne că dacă nu o facem, ea nu vine să îi hrănească. Unei mămici, care avea și ea copil născut prematur, i-a zis să ducă mai bine copilul la morgă pentru că nu va supraviețui.
Experiența de după naștere, la Spitalul Județean din Târgoviște este una pe care nu mai vreau să mi-o amintesc. Sunt momente în care ai nevoie de empatie, de ajutor, de sfaturi. N-am avut nimic din partea lor. Din contră, m-au jicnit și s-au comportat urât de cum am pășit pe poarta spitalului.
Din fericire și eu și fetița mea nu a trebuit să stăm foarte mult în spital. Acum suntem bine, ne-am întors sănătoase acasă.”
