Educația copiilor este și va fi mereu un subiect amplu și controversat de dezbătut. Acest lucru se întâmplă în special din cauza limitelor care trebuie sau nu impuse copiilor. Deși pentru unii părinți și pentru majoritatea bunicilor așa pare, parenting-ul modern nu este complet opusul felului în care am fost noi crescuți.
Educația din prezent a copilului pare că la asta se rezumă, la impunerea limitelor. Totul pare acum a fi mereu dus la extrem, discuțiile sunt despre dacă îl lași sau nu pe copil să facă ceva, variantă de mijloc nu există .
Dacă lași de exemplu copilul să decidă cât mănâncă, ce mănâncă și cum mănâncă, înseamnă că îl lași să facă tot ceea ce vrea și că ” își face de cap „.
Copilul vrea să îi cumperi 4 -5 jucării din magazin? Le cumperi, ca să nu facă o criză în magazin, plus că, nu trebuie să îi lipsească nimic copilului.
Țipă la un alt copil pentru că nu vrea să împartă jucăriile? Intervii tu și îi spui copilului respectiv să îi dea lui jucăria un pic, că ” ți-o dă imediat înapoi „.
Unii ar spune că, acesta este parenting-ul modern
De fapt ar spune că trebuie să ne susținem copilul în ceea ce vrea să facă, să îl ajutăm, să nu îi impunem limite și să nu avem așteptări de la el. Noi, părinții, se pare că avem mai mereu tendința de a găsi ” o scuză bună ” pentru comportamentul greșit al copilului.
De exemplu, mi se spune des că după vârsta de doi ani apar crizele de tantrum ( copilul având aproape doi ani ). Pe la trei ani acestea se accentuează, apoi intră în colectivitate și învață prostii, întotdeauna de la ceilalți. Copiii mai mari sunt mereu de vină, pe stradă, la grădiniță, la școală și apoi mai departe în viață.
Parcă lucrurile sunt mai simple când avem pe cine da vina nu? Dar oare chiar așa să fie?
Părinții sunt cei care încă din primele secunde de viață ale copilul îl ghidează pe drumul cel mai bun posibil, după standardele și gândirea lor de adulți. Părinții fac asta pentru mult timp și au impactul cel mai puternic în educația copilului, până într-un punct.
Ce înseamnă” un părinte modern ” ?
Un părinte modern știe în primul rând că familiile sunt diferite și că, dacă ceva a funcționat la familia vecinilor, nu este obligatoriu să funcționeze și la a lui. Nu urmărim toți același tipar în educația copiilor. Încercăm în schimb să găsim în primul rând modul în care membrii familiei noastre comunică cel mai bine. Din fericire, familiile și implicit oamenii sunt diferiți, așadar este nevoie de abordări diferite.
Informațiile din mediul online sunt sau nu necesare?
Având acces la atât de multă informație online, un părinte modern se informează din surse sigure despre orice vrea să știe. Un părinte modern este mereu deschis la nou, analizează, testează și susține evoluția de orice fel ar fi ea: tehnologică, medicală, educațională, etc.
Această nevoie de informare nu apare din obligație, ci din simpla dorință de a îi oferi tot ceea ce este mai bun copilului. Acest ” ce este mai bun ” este, bineînțeles după standardele fiecărui părinte.
Parenting-ul modern pune accent pe relația dintre părinte și copil
Un aspect diferit față de parenting-ul din trecut este acela că, parenting-ul din prezent are scopul de a dezvolta o legătură reală, sinceră și pozitivă între părinte și copil, bazată pe respectul reciproc. Asta înseamnă multă răbdare, timp dedicat doar pentru copii, pentru discuții, joacă și orice mai este nevoie.
Copiii înțeleg mai multe decât vrem noi să acceptăm
Copiii înțeleg tot, dar acceptă selectiv, la fel ca și noi adulții de altfel. Diferența ar fi capacitatea fiecăruia de a își gestiona sentimentele. Un copil nu știe ce să facă cu atâta frustrare și neputință atunci când, de exemplu, Matei se joacă cu o jucărie care îi place și lui. Instinctul unui copil funcționează foarte simplu, totul este basic: o vreau, o iau! Nu contează nimeni și nimic altceva.
Limitele în educație sunt necesare
De ce? Limitele îl ajută pe copil să își gestioneze emoțiile și să facă diferența între bine și rău. Parenting-ul modern despre asta este de fapt. Despre a îl lăsa pe copil să ia decizii pe cont propriu, bazate pe capacitatea lui de a gândi, de a înțelege și de a analiza ce se întâmplă în jur.
De exemplu, atunci când copilul vrea jucăria lui Matei, îi poate spune el acest lucru. Îl poate întreba dacă îi poate da și lui jucăria după ce nu se mai joacă cu ea, dacă se pot juca împreună sau o variantă pe care eu personal o susțin foarte mult, pot face schimb de jucării.
Atât timp cât ambii copii sunt de acord cu propunerea, indiferent dacă aleg să se joace împreună sau să facă schimb de jucării pentru o perioadă de timp, crizele de tantrum sunt evitate. Copiii sunt încurajați astfel să ia deciziile singuri și să ia inițiativă.
Dacă în schimb atunci când copilul începe să țipe, să fie agresiv verbal și /sau fizic îi facem repede pe plac ” doar ca să tacă „, data viitoare țipetele și loviturile se vor amplifica, copilul dorind un rezultat favorabil tot mai rapid.
Acesta este momentul în care un copil începe să vrea să devină ” un copil problemă „
De ce? Pentru că realizează că țipetele și comportamentul agresiv sunt modul prin care poate obține de la părinți ceea ce vrea.
Parenting în trecut vs parenting în prezent
Parenting-ul modern nu trebuie să fie exact opusul felului în care am fost noi crescuți. Clar nu. Dacă părinții au fost abuzivi, neglijenți și absenți în viața de familie, atunci da, parenting-ul modern este exact opusul.
Lucrurile însă au evoluat, medicina, știința, totul a evoluat. Noi ca și oameni am evoluat. Suntem generația care își dorește să facă lucrurile diferit, care vrea să facă ” mai bine „. Uneori trecutul continuă să rămână și în prezent și e în regulă.
Nu ar trebuie să schimbăm totul. Ar trebuie în schimb să găsim acel echilibru în orice facem și cel mai important, să găsim ceea ce funcționează cel mai bine în familia noastră.
Fiind pe aceeași temă, te invit să citești și articolul: Cât de bine îți cunoști copilul? Ce crezi că ar răspunde copilul tău la aceste întrebări?
