În prezent poți afla destul de simplu detalii despre culturile, tradițiile și obiceiurile oamenilor de culoare sau ale altor naționalități. Totul este la doar un click distanță. În trecut însă, când nu exista Internet, lucrurile stăteau altfel. Se pare că, pentru oamenii albi, viața oamenilor de culoare, de exemplu, era una extrem de interesantă. Ei voiau să vadă cum trăiesc acești oameni, dar nu aveau prea multe opțiuni să facă asta. În mod surprinzător, o grădină zoologică în care erau ținuți oameni a oferit soluția acestei probleme.
Fiecare dintre noi a fost, cel puțin o dată la grădina zoologică. Grădinile zoologice însă nu au fost dintotdeauna ceea ce știm în prezent că sunt. Deși acum doar animalele sunt ținute aici, există dovezi clare că, în trecutul nu foarte îndepărtat erau ținuți în cuști și oameni. Când spunem oameni, ne referim la generații întregi: copii, părinți, bunici.
Ce fel de oameni erau ținuți în grădinile zoologice?
În general orice om care nu era alb: afro – americani, indieni, asiatici. Cu cât mai diferiți, cu atât mai bine, mai interesant. Selecția se făcea tot de către oamenii albi care într-un fel sau altul îi convingeau pe indigeni să vină în grădina zoologică.
Ei nu prea înțelegeau ceea ce se întâmplă și de ce se adună lumea să îi vadă, dar atât timp cât nu mureau de foame și aveau un acoperiș deasupra capului, acceptau să facă ceea ce li se cerea. Nu erau plătiți, nu erau apreciați, ci folosiți de alții doar pentru a face bani. Atunci când mureau, erau puși pur și simplu în gropi comune, fără ca cineva să le știe numele sau vârsta.
Cuștile și zonele delimitate pentru fiecare familie erau atent amenajate
Fiecare zonă avea specificul ei, imitând cât mai mult din habitatul natural din care au fost luați acei oameni. Erau aduse animalele specifice zonei, erau construite case la fel ca cele în care trăiau. Orice vizitator trebuia să vadă la propriu, o parte din viața reală a oamenilor din alte culturi.
” Dacă nu făceau nimic interesant, aveam voie să aruncăm în cuștile lor bani sau mâncare, să vedem cum reacționează, adică să vedem cum se ceartă pentru ele. ” povestea, conform short-history.com un vizitator al grădinii zoologice umane.
Totul era pentru oamenii albi o activitate normală de duminică după amiază
Se organizau aici chiar și spectacole, pentru care oamenii albi plăteau bani mulți doar ca să vadă obiceiurile și tradițiile reprezentate de “ oamenii diferiți “. Fie că vorbim despre dansuri specifice diferitelor triburi, obiceiuri sau tradiții, toate erau reprezentate cu atenție de către indigeni. Se organizau și nunți, slujbe bisericești, jocuri între copii și alte momente din viața lor normală de zi cu zi.
Oamenii albi se uitau la ei fie curioși sau zâmbind, fie dezgustați și uneori chiar nervoși. La aceste spectacole veneau chiar și familii cu copii!
După fiecare spectacol de acest gen, oamenii erau de cele mai multe ori mutați la o altă grădină zoologică pentru un alt spectacol și tot așa. Puțini sunt cei care rămâneau mereu în același loc pentru a performa.
Uneori lucrurile erau ușor duse la extrem
Câțiva dintre oameni erau ținuți în public dezbrăcați, oamenii albi fiind extrem de curioși să vadă cum arată corpul oamenilor de culoare, de exemplu. Se făceau chiar și scurte prezentări a corpului lor, unde un oarecare savant răspundea întrebărilor din public.
Un alt ” spectacol apreciat ” la acel moment de oamenii albi este acela în care puteau hrăni, printre gratii, o fetiță afro – americă înfometată.
În prezent nu mai există, din fericire, nicăieri în lume astfel de locuri
Totul se întâmpla la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20, deci în trecutul nu foarte îndepărtat. Cele mai multe grădini zoologice în care erau ținuți oameni erau în SUA și în Europa. Acestea au început să dispară treptat după Al Doilea Război Mondial, când însuși Hitler a decis interzicerea lor.
Abia în anul 1958 a fost închisă ultima astfel de grădină zoologică din lume. Ea se afla în Bruxelles, Belgia. Altfel spus, acum 65 de ani, încă mai existau aici oameni ținuți în cuști.
Pentru că ți-a atras atenția acest subiect, te invit să afli mai multe despre viața dificilă a femeilor din China. Citește aici postarea din mediuș online a unei femei de 26 de ani despre căsătoria aranjată de mama sa.
