Mare parte din populația lumii este infectată cu acest parazit numit Toxoplasma gondii. Rata de infectare este mai ridicată în perioadele din an / în zonele cu temperaturi ridicate și cu umiditate crescută, acestea fiind condițiile optime pentru dezvoltarea și supraviețuirea ouălor acestui parazit. Deși la prima impresie poate părea o situație îngrijorătoare, extrem de puține persoane manifestă simptome și se îmbolnăvesc. În mod normal, o persoană ce are un sistem imunitar normal, deși are în corp parazitul Toxoplasmoza godii, nu va face această boală.
Există însă persoane cu imunitate scăzută care pot avea probleme serioase din cauza acestui parazit. Din această categorie fac parte persoanele cu o imunitate scăzută, bolnave de HIV sau SIDA și viitoarele mămici, graviduțele.
Există în total trei moduri de contaminare:
- prin consumul de alimente contaminate cu acest parazit, prin consumul de carne insuficient gătită, fructe de mare sau lapte de capră nepasteurizat
- transmiterea parazitului de la pisici la oameni, prin excrementele de pisică ( transmitere zoonotică ). Contactul nu trebuie să fie direct pentru infectare. Ingerarea ouălor se poate face atunci când se schimbă litiera pisicii sau prin contactul cu obiecte și suprafețe ce au fost atinse de excrementele pisicii. Contaminarea poate avea loc și la contactul cu solul sau apa infectate deja de pisicile care stau afară.
- în mod normal acest parazit nu se transmite de la om la om. Există însă o excepție. Parazitul poate fi transmis de la mamă la bebelușul din burtică.
Vorbim în continuare despre ele, femeile însărcinate și riscurile pentru bebelușii din burtică
Statisticile arată că, un procent de doar 10 % dintre graviduțele cu toxoplasmoză prezintă simptome, respectiv febră, durere în gât, dureri musculare și senzație continuă de oboseală. Cea mai mare parte din graviduțele infectate sunt asimptomatice.
Depistarea parazitului se poate face încă de când bebelușul este în burtica mamei
Există trei moduri de a face acest lucru: prin amniocenteză, prin recoltare de lichid amniotic sau prin analizarea sângelui fetal.
După nașterea bebelușului, prezența parazitului în organism poate fi confirmată printr-o analiză de sânge. Se vor verifica astfel anticorpii specifici:
- IgM ( Imunoglobulina M ) este pozitivă la peste 70 % din bebelușii infectați
- IgA,
- IgG ( Imunoglobulina G ) este un indicator al unei infecții cronice în organism
- IgE
În cazul în care contaminarea se produce în primul trimestru de sarcină, riscul de apariție a unor afecțiuni grave la făt sunt de 40 %. Șansele ca fătul să fie afectat de acest parazit scad semnificativ dacă infectarea are loc în al doilea trimestru de sarcină, procentul ajungând la doar 8 %. Pe măsură ce sarcina avansează și ajunge în ultimul trimestru, șansele ca fătul să fie afectat sunt aproape nule.
Bebelușii infectați pe perioada sarcinii vor avea următoarele simptome:
- icter prelungit
- dimensiuni mărite ale ficatului și splinei ( hepatosplenomegalie )
- lichid cefalorahidian ( hidrocefalie )
- dimensiunea capului este mai mică decât cea normală ( microcefalie )
- erupții cutanate maculopapulare
- volum crescut de ganglioni limfatici
Statisticile arată că 10 % dintre nou-născuții infectați au pe lângă aceste simptome și altele mai severe, respectiv febră ridicată și convulsii. În cazurile foarte grave, boala poate fi fatală.
Tratamentul va avea va scop principal diminuarea toxicității hepatice și constă în administrarea de pirimetamină și sulfadiazină pe o perioadă de 1 an de zile.
Ce complicații pot să apară?
Cele mai frecvente complicații apar la nivelul ochilor, vederea fiind afectată în 85 % din cazuri. Copilul poate să rămână și cu sechele auditive sau neurologice minore.
Concluzii și recomandări
Deși toxoplasma este o bacterie cu care orice persoană se poate infecta oricând și oriunde, pot fi luate măsuri pentru a diminua riscul de contaminare. Prima modalitate ar fi menținerea unei imunități normale prin consumul de fructe, legume spălate bine și de alimente gătite corespunzător.
Toate aceste obiceiuri sănătoase trebuie să fie însoțite de o igienă riguroasă a corpului, în special a mâinilor. În cazul în care începeți să aveți simptome, indiferent dacă sunteți sau nu însărcinată, adresați-vă medicului. El este singurul în măsură să pună diagnosticul corect și să vă recomande un tratament.
Surse de informare pentru articol: www.mayoclinic.org și www.cdc.gov/parasites/
